|
Baloane cu heliu
De la Portal semantic Pagini Favorite
1.^ ro.wikipedia.org 2.^ ro.straightworldbank.com 3.^ ro.wikipedia.org 4.^ johnbalon.ro 5.^ ballflyteam.wordpress.com 6.^ cariereonline.ro 7.^ ro.wikipedia.org 8.^ ro-sign.ro
| Top Contributori Articol |
|
|
|
|
| Afiseaza tot |
| Comunitate |
|
|
| Vino si tu in zona Google FriendConnect |
|
|
| Urmareste Pagini Favorite pe twitter |
Cuprins |
[modifică] Baloane cu heliu
[modifică] Aerostatul
Aerostatul este o aeronavă construită pe principiul plutirii corpurilor (spre deosebire de mașinile aeriene).
Clasificare
Aerostatele pot fi de mai multe tipuri:
-baloane cu aer cald
-cu gaz mai ușor decât aerul
-dirijabile
sutsa: mai mult despre[1]
Balon cu aer cald
Balonul este un aerostat,[1] format dintr-o învelitoare de formă sferică, impermeabilă, cu interiorul umplut cu aer cald sau gaze mai uşoare decât aerul (de exemplu cu heliu sau hidrogen). Învelitorii balonului de obicei i se ataşază o nacelă.[2]
Învelitoarea balonului poate fi închisă ermetic, cazul baloanelor sub presiune, sau poate fi prevăzută la partea inferioară cu o deschidere (prin care gazul nu poate ieşi, gazul fiind mai uşor decât aerul).
Baloanele se mai numeau aerostate, astăzi ele sunt considerate o categorie din grupa mare a aerostatelor, pe lângă grupa dirijabilelor.
Cuprins
•1 Funcţionare
•2 Istoric
•3 Utilizare
•4 Referinţe
•5 Legături externe
Funcţionare Aerul cald (sau gazul) care umple învelişul impermeabil al balonului creează, conform principiului lui Arhimede, o forţă ascensională care poate fi redată de expresia:[necesită citare]
Pentru ca balonul să se ridice de la pământ sau să urce în atmosferă, această forţă ascensională trebuie să fie mai mare decât suma greutatăţilor componentelor balonului (nacelă, balast, învelitoare şi încărcătură utilă).
În cazul baloanelor cu gaz, astăzi, se foloseşte de obicei amestecul de heliu cu aer, în loc de amestecul hidrogen cu aer. Dintre motivele pentru care se face această alegere, două sunt următoarele: masa unui metru cub de hidrogen este de 1,203 kg, comparativ cu doar 1,114 kg pentru heliu, iar în plus, de la accidentul dirijabilului german LZ 129 Hindenburg, hidrogenul (flamabil) a căpătat o reputaţie proastă.
Istoric Balonul cu hidrogen al prof. Charles atacat de mulţime Montgolfière Unul din primii pioneri ai zborului cu balonul a fost fizicianul francez Jacques Charles. Acesta a experimentat diferite amestecuri de gaze, reuşind la 1 decembrie 1783 să efectueze în Paris un zbor cu un balon umplut cu gaz.
În acelaşi an, la data de 4 iunie Joseph-Michel şi Jacques-Étienne Montgolfier zboară cu primul balon cu aer cald din lume.
În 1784 Johann Andreas von Traitteur experimentează cu un balon cu aer cald, iar James Glaisher şi Henry Tracey Coxwell ating înălţimea de 9000 de metri de cu un balon al Institutului de metereologie din Greenwich. În timpul zborului ambii îşi pierd cunoştinţa, neavând echipamentul necesar pentru această înălţime, dar au noroc căci balonul a coborât şi ambii au scăpat cu viaţă.
Înălţimea cea mai mare într-o nacelă deschisă, 11300 m, a fost stabilită de Alexander Dahl, care cu această ocazie, reuşeşte să fotografieze în infraroşu curbura lunii. Acest zbor a fost făcut împreună cu meteorologii Dr. Galbas şi Popp, la 31 august 1933, într-un balon special botezat „Bartsch v. Sigsfeld“. Acest record al zborului cu o nacelă deschisă n-a fost doborât până în zilele noastre.
Fizicianul Auguste Piccard, în 1932 zboară pentru prima oară cu balonul echipat o cabină etanşă, atingând 16201 m (măsurătoare după presiunea atmosferică) şi 16940 m (măsurători geometrice).
Recordul de înălţime îl deţin Malcolm D. Ross şi Victor E. Prather, care în 1961 deasupra Golfului Mexic ating 34668 m înălţime.
Recordul mondial al balonului fără echipaj este înscris în Guinness-Book în anul 1991 şi este de 51,8 kilometri. A fost stabilit de un balon Winzen cu un volum de 1,35 milioane m3, fiind lansat în octombrie 1972 in Chico, California, Statele Unite. Această înălţime a fost depăşită doar de rachete.
Sondele spaţiale sovietice „Vega 1” şi „Vega 2” lansează în 1984 două baloane metereologice în atmosfera planetei Venus care au putut fi urmărite timp de două zile de pe sondă.
Utilizare
Baloanele pot fi utilizate ca: jucării pentru copii, în scop decorativ, servicii poştale, pentru reclamă, baloane solare (azi folosit ca jucărie), purtătoare de surse luminoase, purtătoare de aparate fotografice sau camere de filmat, baloane metereologice (care transportă instrumente de măsură), baloane cu aer cald cu transport de persoane (turism, agrement), spionaj, purtătoare de bombe (în domeniul militar).sursa. citeste mai mult[2]
Balonul cu aer cald este un tip de balon, de obicei aproape sferic, care pentru a pluti se folosește de faptul că aerul cald (din interior) are o densitate mai mică decât cea a aerului mai rece (din exterior). Este cea mai veche tehnologie de zbor dezvoltată de oameni.
Primul zbor liber al unui balon cu aer cald a avut loc la 21 noiembrie 1783, la Paris, Franța[1] și a fost realizat de Jean-François Pilâtre de Rozier și François Laurent d'Arlandes, într-un balon cu aer cald construit la 14 decembrie 1782 de către frații Montgolfier.[2] Actualmente baloanele cu aer cald pot avea cele mai diverse forme, de la rachete la cârnați și ursuleți.
Pasagerii sau încărcătura sunt transportați într-o nacelă care conține și o sursă de căldură, cel mai adesea un arzător. Aerul încălzit este dirijat spre interiorul balonului și îl face să se ridice, deoarece densitatea sa este mai mică decât cea a aerului din afară. Spre deosebire de baloanele cu gaz, cele cu aer cald nu trebuie să fie închise ermetic, deoarece gazul din interior nu este ținut sub presiune, ci are aceeași presiune cu aerul înconjurător. Astăzi, baloanele sunt cel mai adesea confecționate din nylon, iar gura balonului (partea inferioară, mai apropiată de sursa de căldură) este realizată din material rezistent la ardere, cum ar fi Nomex. sursa: mai mult despre[3]
DESPRE BALOANE
Parti componente:
Balonul este compus din trei parti componente anvelopa, nacela si arzatorul;
Anvelopa este confectionata din poliester special, rezistent la temperaturi ce depasesc 2000C, fiind rezistente si la sfasiere. Volumul interior al anvelopei este criteriul de incadrarea de clasa al balonului. In mod general, anvelopele au volume ce pleaca de la 1800 mc si ajung la peste 9000 mc. Pentru activitati sportive si publicitate se folosesc anvelope de pana la 4000 mc, in timp ce pentru zboruri cu pasageri sunt recomandate anvelope de peste 4000 mc.
Nacela este confectionata din rachita sau bambus subtire, in general materiale lemnoase mai putin rigide. Nacela este prinsa de anvelopa cu carabine de otel, prin intermediul unor cabluri. Forma nacelei poate fi paralelipipedica sau triangulara.
Arazatorul orientat spre interiorul anvelopei, elibereaza flacari de pana la 6 m lungime, cu scopul de a incalzi aerul interior. Combustibilul utilizat in acest scop este propan sau amestec propan -butan. Presiunea normala de lucru este intre 5-10 bari, iar in cazul unor temperaturi scazute sau la zborurile de iarna se utilizeaza azot pentru cresterea presiunii.
SCURT ISTORIC
Primul zbor cu balonul cu aer cald a fost realizat de Pilatre de Rozier, care a pilotat un balon confectionat de fratii Montgolfiere. Mareata fapta a avut loc la 21 noiembrie 1783, deasupra Parisului si a durat 28 minute. Altitudinea atinsa a fost de 1000 m.
Istoria moderna a baloanelor cu aer cald dateaza din anii 50-60, cand americanul Ed Yost a fost primul care a zburat intr-un nou model de balon cu aer cald, foarte aproape de forma actuala.
In Romania , istoria moderna a baloanelor cu aer cald a inceput in 1998, odata cu inmatricularea primului balon, produs in Ungaria.
In 21 noiembrie 1783 Pilatre de Rozier si Marchizul d’Arlandes au fost primii oameni purtati inspre ceruri, intr-un balon al lui Montgolfier. Focul de paie pe care l-au folosit pentru a incalzi aerul a aprins balonul insa au reusit sa stinga flacarile cu apa pe care o carau la bord exqact pentru o astfel de urgenta. Zborul a durat 20 de minute si a acoperit 8 km (5 mile) la o altitudine de 100 de metri (330 picioare). A fost inceputul unei alte provocari pentru oameni de a se intrece pentru a ajunge mai sus, mai departe, mai repede. Si a incercarii de a deveni primul ce va face ocolul pamantului intr-un balon cu aer cald.In timpul razboiului civil atat armatele Confederatiei cat si unionistii au folosit baloanele ca posturi de observatie.
Intre 1870-1, in timpul razboiului franco-prusac, 66 de baloane au dus mai mult de 160 de oameni in afara Parisului si au furnizat singurul contact cu lumea exterioara.
Primul zbor al unui balon cu om la bord, in America de Nord, a fost al lui J.P.F. Blanchard in 9 ianuarie 1793. Cateva decenii mai tarziu, in 1 iulie 1859, John Wise a facut primul zbor al unui balon posta de la St Louis la New York.
Pe 16 August 1960 Capitanul fortelor Aeriene Joe Kittinger a sarit din gondola deschisa a unui balon de la 31 151 metri (102,800 picioare) deasupra la Tularose, New Mexico si a stabilit un record care rezista si azi. Este cea mai mare altitudine pentru un salt cu parasuta facut vreodata dintr-un avion.
Actualul record mondial absolut de altitudine pentru un balon a fost stabilit la 4 mai 1961 cand M.D. Ross si V.A. Prather au pilotat un balon Winzen din polietilena la 34 466 metri (113,739 picioare)deasupra Golfului Mexico. In mod tragic insa, Prather s-a inecat la aterizare costumul sau presurizat umplandu-se cu apa.
Primul zbor uman in stratosfera incununat de success a fost facut in 27 mai 1981 cand Auguste Piccard si Paul Kipfer s-au ridicat in prima gondola presurizata la 15 781 metri (52,077 picioare). Pentru a incalzi echipajul, au vopsit partea de sus a gondolei in negru iar fundul alb. Dar cabina s-a supraincalzit pana la 41 grade Celsius (106 Fahrenheit). Un an mai tarziu, dupa ce au vopsit toata gondola numai in alb, temperatura cabinei a cazut pana la un degerator -18 grade Celsius (0 grade Fahrenheit) la 16 200 de metri (53,460 picioare). mai multe detalii[4]
[modifică] stiati ca…
1. Primul balon cu aer cald a fost o lanterna Kongming folosita pentru semnalizare militara in anul 220-280 e.n. in China.
2. In Europa, primul zbor inregistrat istoric a unui balon cu aer cald i-a apartinut preotului portughez Bartolomeu de Gusmao. Pe 8 August 1709, in Lisabona, acesta a reusit sa inalte un mic balon de hartie, plin cu aer cald, la aproximativ 4 metri inaltime, in fata curtii regale portugheze.
3. Primul balon ce purta pasageri a fost construit de fratii Joseph-Michael si Jacques-Etienne Montgolfiere din Annonay, Franta. De aceea baloanele standard cu aer cald sunt denumite baloane Montgolfiere.
4. Primii pasageri ai unui balon cu aer cald au fost o oaie, o rata si un cocos. Zborul a fost coordonat de omul de stiinta Pilatre de Rozier pe 19 septembrie 1783, iar balonul a stat in aer pentru 15 minute inainte de prabusirea pe pamant.
5. Primul zbor liber cu oameni a avut loc pe data de 21 noiembrie 1783, iar regele Louis XVI desemnase crimanali condamnati pentru a fi primii piloti. De Rozier, impreuna cu Marchizul Francois d’Arlandes au facut o cerere, ce le-a fost aprobata, pentru a avea onorea de a fi primii care testeaza noul aparat de zbor.
6. Primul balon modern cu aer cald care s-a construit in Regatul Unit al Marii Britanii a fost Bristol Belle in anul 1967. Bristol este localitatea care gazduieste in fiecare an cel mai mare festival de baloane cu aer cald din Europa. De asemenea, una dintre cele mai renumite fabrici de baloane din lume, Cameron Balloons isi are sediul tot in Bristol.
7. Baloanele cu aer cald sunt capabile sa zboare la altitudini extrem de mari. Pe 26 noiembrie 2005, Vijaypat Singhania a atins recordul de altitudine intr-un balonul cu aer cald, ajungand la 21.027 metri. S-a inaltat din centrul orasul Bombay, India si a aterizat la departare de 240 km in Panchale. Recordul anterior, de 19.811 metri, a fost atins de Per Lindstrand la data de 6 iunie 1988 in Plano, Texas. La fel ca la toate aeronavele ne-presurizate, la o altitudine mai mare de 3.800 m, este nevoie de oxigen pentru toti participantii la zbor.
8. Pe 15 ianuarie 1991, balonul Virgin Pacific Flyer a incheiat cu succes cel mai lung zbor cu balonul cu aer cald cand Per Lindstrand (nascut in Suedia, dar rezident in Anglia) si Richard Branson (Anglia) au zburat 7.671,91 km din Japonia pana in partea de nord a Canadei. Cu un volum de 74.000 mc, anvelopa balonului a fost cea mai mare care s-a construit pentru un aparat de zbor ce opereaza cu aer cald. Proiectat pentru a zbura in conditiile meteorologice trans-oceanice, Pacific Flyer a inregistrat cea mai mare viteza a unui balon cu oameni la bord la 394 km/h.
9. In 1999 primul zbor in jurul lumii a fost realizat de catre Bertrand Piccard si Brian Jones. Plecand din Elvetia si aterizand in Africa, acestia au doborat toate recordurile anterioare de durata a zborului, stand in aer 19 zile, 21 de ore si 55 de minute.
10. Exista si baloane solare, ce folosesc doar energia soarelui, captata de o anvelopa inchisa la culoare, pentru a incalzi aerul din interiorul acesteia. Baloanele solare sunt folosite momentan mai mult in industria jucariilor, desi s-a propus folosirea lor in explorarea planetei Marte. Unele dintre acestea sunt destul de mari pentru a transporta oameni, folosind acelasi sistem ca baloanele cu aer cald.sursa: mai mult[5]
Antreprenor.
Afaceri la 300 de metri inaltime. Roxana Achim › Mie, 2009-07-08 23:52 Si-a inceput cariera de antreprenor in 1991, in productia de bunuri de larg consum. A renuntat la afacere dupa o perioada pentru a se dedica pasiunii sale, zborul. Ulterior, hobby-ul s-a transformat intr-o afacere inedita: balonul cu aer cald folosit atat pentru zborul de agrement, cat si ca vehicul pentru publicitate.
De la pasiune la afacere Businessul cu balonul cu aer cald a inceput ca un hobby. De la pasiune la afacere n-a fost decat o planare. Asadar, primele zboruri cu balonul au fost lansate prin Mobimex care se ocupa de productia bunurilor de larg consum, firma care in prezent nu mai exista. Pentru ca nu se putea ocupa de ambele activitati, Costel Bente (foto) a trebuit sa aleaga intre continuarea activitatii firmei sau materializarea pasiunii intr-o afacere. Desi, avea in jur de 25 de angajati, iar businessul mergea bine, a decis sa renunte la afacere in 1997, pentru a se ocupa de zborul in balon, mai ales ca acesta, in general, cere timp si dedicare.
La acea vreme, zborul cu balonul cu aer cald i s-a parut antreprenorului cel mai accesibil mod de a face ca pasiunea sa prinda aripi. In plus, a considerat ca va fi o afacere de viitor.
Primul balon cu aer cald a fost achizitionat din Ungaria in anul 2000, si a costat, la acea vreme, aproximativ 25.000 de dolari (17.700 de euro). In prezent, un balon cu aer cald ajunge si la peste 40.000 de euro. Nu a putut apela la producatorii autohtoni de baloane deoarece, pur si simplu, in Romania, momentan, nu se mai fabrica astfel de aparate de zbor.
Desi era licentiat in pilotarea de avioane ultrausoare, pe vremea aceea nu erau multe firme, nici macar in strainatate, care sa produca astfel de avioane, asa ca antreprenorul s-a orientat catre afacerea cu baloane. "Mi s-a parut ca balonul cu aer cald imbina cele doua dorinte ale mele, de a zbura si de a trai zburand", spune Costel Bente. Drept urmare, in anul 2004, impreuna cu trei asociati a lansat firma Excelsior. 30.000 de dolari este suma care a fost investita initial in afacere.
Zborul Pentru ca un zbor sa fie perfect, vantul trebuie sa sufle slab ca intensitate, cu maximum 5 metri pe secunda, iar zborul propriu-zis se face la viteza de aproximativ 10 kilometri pe ora. "Ne facem singuri prognozele, bazandu-ne pe informatiile de pe Internet, pe alte date ale firmelor straine care fac prognoze, dar si pe experienta personala. Incercam sa ne facem o prognoza pe plan local", spune antreprenorul. Zborurile nu se bazeaza pe prognozele date de Administratia Nationala de Meteorologie pentru ca sunt prea generale, iar un zbor cu balonul are nevoie de previziuni precise la niveluri de zbor foarte mici. Iar in prezent, cand clima este in schimbare, regulile meteorologiei parca nu se mai potrivesc asa cum erau odata. Balonul cu aer cald se deplaseaza o data cu masa de aer, pentru ca nu dispune nici de motor, nici de carma. Nu poti sa-ti alegi cu precizie locul de aterizare. Iar daca nimeresti un loc de aterizare bun, pe camp de exemplu, iar calea de acces e foarte proasta, nu poti recupera balonul cu usurinta. "Totusi, daca acest lucru se intampla, poti recurge la metodele clasice: recuperarea balonului cu caruta sau chiar cu elicopterul", spune Costel Bente.
Antreprenorul spune ca zborul cu balonul se poate face in orice anotimp, chiar si in cursul iernii. Insa clientii prefera sa zboare in perioada mai calda a anului. Zborurile de agrement se fac in general la o altitudine de aproximativ 300 de metri, dimineata, la rasarit, si seara, la apus.
Cand nu are clienti pentru zbor, cei patru asociati participa la diferite concursuri pentru stabilirea recordurilor. Un moment interesant, isi aminteste Costel Bente, a fost atunci cand participa la un concurs cu balonul si a aterizat pe un varf de munte. Singurul mod de recuperare a fost cu elicopterul. "In echipa am mai facut cateva recorduri de inaltime. Chiar si un record de distanta, pe plan national".
Cati oameni incap intr-un balon? Numarul persoanelor se calculeaza in functie de marimea balonului. In plus, exista si o diagrama de incarcare venita de la producator. Asadar, numarul optim de pasageri depinde de volumul balonului. De exemplu, intr-un balon de 3.000 de metri cubi, incap cinci persoane, inclusiv pilotul. Dar, daca afara este foarte cald, daca densitatea aerului este scazuta, si daca ocupantii sunt destul de grei, atunci numarul de oameni scade la trei, inclusiv pilotul.
In prezent, firma detine doua baloane, unul de 2.200 de metri cubi si un altul de 3.000 de metri cubi. Exista si baloane mai mari, de peste 4.000 de metri cubi. Costel Bente a comandat pentru acest an un balon de 5.000 de metri cubi, in care pot urca 10-12 persoane.
Promovarea La inceput, promovarea se facea prin diferiti agenti economici. "Succes prea mare nu am avut", recunoaste proprietarul balonului. "Cand au fost interesati ne-au cautat. Ne-am promovat si pe Internet, inca de la inceput am avut pagina web", mai adauga el, considerand ca cel mai eficient mod de promovare este Internetul. Afacerea a mai fost prezentata si prin diferite publicatii cu ocazia unor actiuni organizate in legatura cu balonul.
Cifra de afaceri 5.000 de dolari este cifra de afaceri din primul an, bani ce au fost investiti in cursuri de zbor sau concursuri pentru doborarea unor recorduri nationale. In 2008, suma s-a ridicat la cateva zeci de mii de euro. Costel Bente recunoaste ca afacerea lui resimte criza din plin. In 2009, nu a avut nici un client, dar lucrul asta nu-l descurajeaza. Doreste sa continue, mai ales ca o face din pasiune. El povesteste ca a mai avut parte de ani slabi, cand nu prea avea clienti, asa ca nu l-ar mira ca anul asta sa nu aiba nici un client. Anticipeaza ca bugetele de publicitate se vor reduce, la fel si salariile. Cu toate acestea, nu s-a gandit sa renunte. Ramane in asteptare si zboara pentru a-si mentine forma fizica si experienta.
Clientii Partea cea mai productiva a afacerii este zborul publicitar. Numai ca in aceste situatii nu mai e vorba despre zbor liber. Balonul sta ancorat, este legat la sol si ramane in aer la o inaltime de 15-20 de metri. Astfel, ofera vizibilitate brandului. A avut clienti din sectorul bancar si fabrici de bere, toate aceste evenimente fiind intermediate de firme de publicitate.
Costurile legate de zborul cu balonul cu aer cald se ridica la 300 de euro pe ora. In aceasta suma sunt incluse combustibilul, echipa, amortizarea balonului sau reviziile. Nu trebuie omise nici cheltuielile legate de intretinerea aparatului de zbor.
Planuri In acest an, antreprenorul doreste sa aduca in tara balonul pe care l-a comandat de la producatorul din Ungaria. Acesta din urma are probleme din cauza legislatiei internationale de obtinere a unor autorizatii. "Anul acesta nu l-as mai fi comandat avand in vedere complicatiile aparute", recunoaste antreprenorul.
O data intrata in UE, Romania trebuie sa se supuna unor regulamente unice. Adaptarile si trecerile catre acestea se fac foarte greoi. Un necaz ar fi legat de faptul ca au aparut cerinte noi. Reglementarile in cauza au asimilat baloanele cu aer cald cu aviatia de transport de pasageri. Mai exact, un balon cu aer cald este echivalat, din anumite puncte de vedere, cu un aparat Boeing. Un producator de balon trebuie sa aiba aproape aceleasi autorizatii ca si cel care produce un Boeing. O asigurare pentru un balon a ajuns sa coste 5.000 euro pe an. Nu s-a tinut cont de specificul zborului. De aici vin si nemultumirile proprietarului de balon fata de legislatia existenta.
"Cred ca aceasta legislatie, restrictiva pentru noi, a fost facuta la repezeala. In plus, sunt si alte interese de ordin economic la mijloc", mai spune el.
Partea buna a povestii este ca aceasta lege are opozanti in randul producatorilor si proprietarilor de baloane cu aer cald, iar Costel Bente spera ca lucrurile din domeniul legislativ se vor indrepta.
Cati oameni incap intr-un balon? Numarul persoanelor se calculeaza in functie de marimea balonului. In plus, exista si o diagrama de incarcare venita de la producator. Asadar, numarul optim de pasageri depinde de volumul balonului. De exemplu, intr-un balon de 3.000 de metri cubi, incap cinci persoane, inclusiv pilotul. Dar, daca afara este foarte cald, daca densitatea aerului este scazuta, si daca ocupantii sunt destul de grei, atunci numarul de oameni scade la trei, inclusiv pilotul.
In prezent, firma detine doua baloane, unul de 2.200 de metri cubi si un altul de 3.000 de metri cubi. Exista si baloane mai mari, de peste 4.000 de metri cubi. Costel Bente a comandat pentru acest an un balon de 5.000 de metri cubi, in care pot urca 10-12 persoane.
Promovarea La inceput, promovarea se facea prin diferiti agenti economici. "Succes prea mare nu am avut", recunoaste proprietarul balonului. "Cand au fost interesati ne-au cautat. Ne-am promovat si pe Internet, inca de la inceput am avut pagina web", mai adauga el, considerand ca cel mai eficient mod de promovare este Internetul. Afacerea a mai fost prezentata si prin diferite publicatii cu ocazia unor actiuni organizate in legatura cu balonul.
Cifra de afaceri 5.000 de dolari este cifra de afaceri din primul an, bani ce au fost investiti in cursuri de zbor sau concursuri pentru doborarea unor recorduri nationale. In 2008, suma s-a ridicat la cateva zeci de mii de euro. Costel Bente recunoaste ca afacerea lui resimte criza din plin. In 2009, nu a avut nici un client, dar lucrul asta nu-l descurajeaza. Doreste sa continue, mai ales ca o face din pasiune. El povesteste ca a mai avut parte de ani slabi, cand nu prea avea clienti, asa ca nu l-ar mira ca anul asta sa nu aiba nici un client. Anticipeaza ca bugetele de publicitate se vor reduce, la fel si salariile. Cu toate acestea, nu s-a gandit sa renunte. Ramane in asteptare si zboara pentru a-si mentine forma fizica si experienta.
Clientii Partea cea mai productiva a afacerii este zborul publicitar. Numai ca in aceste situatii nu mai e vorba despre zbor liber. Balonul sta ancorat, este legat la sol si ramane in aer la o inaltime de 15-20 de metri. Astfel, ofera vizibilitate brandului. A avut clienti din sectorul bancar si fabrici de bere, toate aceste evenimente fiind intermediate de firme de publicitate.
Costurile legate de zborul cu balonul cu aer cald se ridica la 300 de euro pe ora. In aceasta suma sunt incluse combustibilul, echipa, amortizarea balonului sau reviziile. Nu trebuie omise nici cheltuielile legate de intretinerea aparatului de zbor.
Planuri In acest an, antreprenorul doreste sa aduca in tara balonul pe care l-a comandat de la producatorul din Ungaria. Acesta din urma are probleme din cauza legislatiei internationale de obtinere a unor autorizatii. "Anul acesta nu l-as mai fi comandat avand in vedere complicatiile aparute", recunoaste antreprenorul.
O data intrata in UE, Romania trebuie sa se supuna unor regulamente unice. Adaptarile si trecerile catre acestea se fac foarte greoi. Un necaz ar fi legat de faptul ca au aparut cerinte noi. Reglementarile in cauza au asimilat baloanele cu aer cald cu aviatia de transport de pasageri. Mai exact, un balon cu aer cald este echivalat, din anumite puncte de vedere, cu un aparat Boeing. Un producator de balon trebuie sa aiba aproape aceleasi autorizatii ca si cel care produce un Boeing. O asigurare pentru un balon a ajuns sa coste 5.000 euro pe an. Nu s-a tinut cont de specificul zborului. De aici vin si nemultumirile proprietarului de balon fata de legislatia existenta.
"Cred ca aceasta legislatie, restrictiva pentru noi, a fost facuta la repezeala. In plus, sunt si alte interese de ordin economic la mijloc", mai spune el.
Partea buna a povestii este ca aceasta lege are opozanti in randul producatorilor si proprietarilor de baloane cu aer cald, iar Costel Bente spera ca lucrurile din domeniul legislativ se vor indrepta. mai mult[6]
Balonul cu gaz mai ușor decât aerul a fost inventat de fizicianul Jacques Charles, în același an cu primul zbor public cu balonul cu aer cald al fraților Montgolfier. Balonul cu gaz mai ușor decât aerul a fost denumit "charlière", prin derivare din numele inventatorului său.
Pe 1 decembrie 1783, împreună cu Nicolas Robert, Jacques Charles a executat primul zbor, pornind pe deasupra grădinilor Tuileries din Paris și aterizând la Nesles-la-Vallée. Încă de la primul zbor, Jacques Charles și-a dotat balonul cu echipamentul care se folosește și în prezent: învelitoare impermeabilă, plasă de fixare a nacelei din răchită, sistem suplimentar de umflare, supapă de presiune, balast și ancoră. A transportat cu el și diverse instrumente științifice.
Pentru a se înălța, este necesar să se arunce din balast, de obicei nisip, transportat în saci legați împrejurul nacelei. Pentru a coborî, se deschide supapa, pentru a elibera gaz. În partea de jos a învelitorii impermeabile se găsește un apendice prevăzut cu o supapă, atât pentru umflare cât și pentru eliberarea gazului care se dilată odată cu creșterea altitudinii. Pentru cazul în care la aterizare este un vânt puternic, pentru a se evita târârea balonului pe sol pe distanțe lungi, este prevăzută și o supapă pentru evacuarea rapidă a gazului.
La început, se folosea hidrogenul pentru umflarea baloanelor, dar datorită pericolului de incendiu s-a trecut ulterior la heliu. sursa: mai mult[7]
[modifică]
Balonul dirijabil sau zepelinul.
Dirijabil
Zeppelin LZ N07-100
USS Akron (ZRS-4) deasupra Manhattanului (1931-1933)DIRIJABIL - aerostat cilindric de secțiune circulară sau ovală, cu extremitățile alungite, umplut cu gaz ușor (hidrogen, heliu) sau cu aer cald, dispunând de organe de propulsie și comandă care îi asigură deplasarea în orice direcție, la diferite altitudini, fără a fi la discreția curenților atmosferici cum este cazul baloanelor libere. (DEX).
Tipuri de Dirijabile
1.Rigid (zeppelin) - are un schelet metalic (care menține forma vehiculului) îmbrăcat cu un material textil .
2.Nerigid - are un înveliș asemănător unui balon, forma căruia este menținută de presiunea gazului din interior.
3.Semirigid - este un dirijabil nerigid, dar care are o chilă fixă sub camera de gaz.
Elementul comun pentru toate dirijabilele este motorul (prin care se diferențiază de baloane) care permite pilotului să le conducă.
Istoric
În sec. XVIII, iunie 1783 fii unui bogat fabricant de hîrtie din Annonay (Franța) Jozeph-Michel și Jaques-Etienne Montgolfier au construit și au lansat în piața orașului natal primul balon cu aer cald. El a plutit aproape 10 minute, apoi a aterizat.
În septembrie aceluiași an ei au lansat la Versailles un alt balon în nacela căruia au pus un cocoș, o rață și o oaie. Toate animalele au supraviețuit celor 8 minute de zbor fără să fie afectate.
La 21 noiembrie 1783 sa încercat primul balon cu oameni, care a fost lansat de pe castelul Muette și a plutit deasupra Parisului circa 8 km. După 25 minute de zbor el a aterizat forțat fiindcă balonul a luat foc.
La 27 august 1983 a fost testat primul balon cu hidrogen care aplutit circa 24 km timp de 45 min. Acest tip de balon se folosește și în zilele noastre, și este cunoscut sub numele de charlière (după profesorul Jaques Charles).
Baloanele aveau un neajus ele nu puteau fi dirijate. Pentru aceasta era nevoie de o metodă de propulsare. În 1852 francezul Henri Giffard a fost primul care a combinat forța ascensională cu forța de propulsie.El folosește un propulsor cu aburi, iar în loc de aer cald se folosește hidrogen. De vreme ce balonul putea fi dirijat i sa zis ”DIRIJABIL” de la latinescul dirigere (a dirija).
Aproape zece ani mai tîrziu ofițerul german Contele Ferdinand von Zeppelin achiziționează de la un inventator croat David Shwarz un proiect pentru dirijabil cu schelet de aluminiu. Așa au apărut Dirijabilele Zeppelin. Ele erau construite de firma germană Luftschiffbau Zeppelin GmbH. Între anii 1899—1938 sau construit aproximativ 119 zeppeline care aveau seria LZ, de exemplu LZ 127 (mai este numit și contele Zeppelin).
La 29 ianuarie 1916 (Primul război mondial) Parisul este bombardat pentru prima dată de zeppelinele germane.
În 1937, odată cu prăbușirea dirijabilului Hindenburg la Lakehurst, New Jersey (SUA) era giganticelor aeronave luase sfîrșit.
[modifică] Zeppelinele
Dirijabilul LZ 127, ”Contele Zeppelin”Zeppelinele au fost primele aerostate dirijabile folosite cu succes în aeronautică purtând denumirea constructorului Ferdinand Graf von Zeppelin. Erau folosite între anii 1900 - 1940 la transportul de persoane sau mărfuri, cât și în scopuri militare.
Succesul în comparație cu alte tipuri de dirijabile a fost așa de mare încât constructorul a avut un număr mare de simpatizanți, și investori, mărind dimensiunile zeppelinului.
Ferdinand, conte de Zeppelin (Graf von Zeppelin) părăsește timpuriu cariera militară în anul 1890 la vârsta de 52 de ani, ca să se poată consacra proiectului său, construirea unui dirijabil, care va lua numele inventatorului său: Zeppelin. Eforturile sale au fost încununate de succes, astfel la data de 13 august 1898 i se acordă patentul imperial (No. 98580) pentru construirea primului balon dirijabil cu motor. Schița dirijabilului patentată la 31 august 1895, are următoarele caracteristici mai importante: un schelet din bare subțiri rigide de aluminiu, cu inele și bare intermediare de sprijin
spațiul pentru gaz împărțit în mai multe celule cilindrice
posibilitatea dirijării navei cu ajutorul unor brațe (vâsle) verticale și orizontale
separat două gondole (Gondel) legate între ele printr-un schelet rigid
nava era propulsată de o elice (Propeller) montată la înălțime, unde rezistența aerului atingea valoarea maximă
posibilitatea de a putea cupla în lanț mai multe nave (ca la tren), lucru care n-a fost pus niciodată în practică. sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dirijabil
Mulţi cred că inventatorul zeppelinului a fost contele Von Zeppelin din Germania. De fapt, cel care a construit primul strato-cruiser a fost un evreu croat. Se întîmpla la sfîrşitul secolului al XIX-lea.
Primul dirijabil a fost construit în 1896 de către ofiţerul croat David Schwarz. Un an mai tîrziu, la 3 noiembrie 1897, aparatul construit pentru armata germană a fost testat la Tempelhof, lîngă Berlin. Succesul a fost doar unul parţial deoarece pilotul a pierdut controlul şi s-a prăbuşit după ce una dintre elicele dirijabilului a cedat. Ofiţerul a murit în acelaşi an, fără să mai efectueze alte testări ale aparatului său.
Istoria dirijabilului a continuat, însă. În 1898, contele Ferdinand Adolf August Heinrich Graf Von Zeppelin a cumpărat, de la văduva lui Schwarz, planurile dirijabilului. Pasiunea contelui german pentru aceste aparate zburătoare a fost manifestată încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, după ce a luat parte la războiul franco-prusac şi după ce a observat pentru prima dată utilizarea baloanelor de către armata franceză. Convins de avantajele explorării spaţiului aerian, după ce s-a retras din armată, în 1890, contele Von Zeppelin s-a hotărît să-şi pună în practică ideile privind construcţia diferitelor modele de dirijabile, obţinînd chiar şi drepturile asupra schiţelor patentului lui Schwarz, pe care ulterior le-a modificat. În 1898 a pus bazele primei companii de promovare a zborurilor aeriene – Gesellschaft zur Förderung der Luftschiffahrt –, un an mai tîrziu pornind construcţia primului aparat de zbor rămas în istorie sub denumirea de zeppelin, care avea la bază planurile croatului David Schwarz. Prototipul, prima aeronavă independentă cu schelet rigid, numit LZ 1 (Luftshiff Zeppelin), avea o structură din aluminiu, era alimentat cu ajutorul a 17 camere umplute cu hidrogen (pentru a ridica dirijabilul pe principiul balonului) şi două motoare cu combustie internă Daimler, generînd fiecare 15 cai-putere, puneau în funcţiune patru elice. În timpul primului zbor, în 1900, deasupra lacului Konstanz, din Germania, zeppelinul, avînd o lungime de 128 de metri şi un diametru de 11 metri, a atins o viteză de 29 de kilometri pe oră. Deşi zborul a durat doar 17 minute pe o distanţă de numai şase kilometri, cele cinci persoane aflate la bord au ajuns la nu mai puţin de aproape 400 de metri înălţime.
În 1901, Von Zeppelin a fost nevoit să îşi demonteze prototipul şi să închidă compania de zbor, din lipsa investitorilor. El nu a renunţat însă la planurile sale, astfel că cel de-al doilea zeppelin a fost construit cîţiva ani mai tîrziu, din fonduri proprii şi donaţii. Modelul LZ 2 nu a avut însă viaţă lungă, el zburînd pentru prima şi singura dată în ianuarie 1906. Testul s-a sfîrşit cu un eşec – aparatul s-a prăbuşit în Munţii Allgäu din Germania. Ulterior, toate elementele care au putut fi refolosite din acest dirijabil au servit la construcţia celui de-al treilea zeppelin, LZ 3, care a fost utilizat timp de cinci ani, din 1908, parcurgînd aproximativ 4.400 de kilometri în decursul a 45 de curse. Germanii au renunţat la utilizarea zeppelinelor în timpul primului război mondial din cauza vulnerabilităţii pe care o prezentau aceste aparate în faţa nou-apărutelor avioane şi a armelor de foc. Mai pot fi înregistrate, însă, o serie de recorduri ale zeppelinelor, înainte ca ele să fie înlocuite de avioane. Astfel, în 1939, dirijabilul “Graf Zeppelin”, condus de Dr Hugo Eckner, a înconjurat lumea în 21 de zile, iar în 1931, colonelul italian Umberto Nobile, de profesie inginer în aeronautică, a zburat într-o expediţie deasupra Polului Nord la bordul dirijabilului Norge.
Istoria dirijabilelor a fost marcată în anul 1937 de catastrofa în care a fost împlicat cel mai mare strato-cruiser construit vreodată, LZ 129 Hindenburg (245 de metri lungime şi diametru de 42 metri). În al doilea an de zboruri civile, aparatul de provenienţă germană a izbucnit în flăcări deasupra unei baze a aviaţiei navale din New Jersey, SUA. Dirijabilul, care plecase de la Berlin şi traversase Oceanul Atlantic, a fost distrus la 6 mai 1937, în timp ce încerca să aterizeze la baza militară.Treizeci şi şase de persoane, dintre cele 97 aflate la bordul luxoasei aeronave, şi-au pierdut viaţa în accident. Asemănată cu istoria Titanicului, povestea dirijabilului Hindenburg nu a fost niciodată cunoscută pînă la final, cauzele accidentului rămînînd încă necunoscute.
Contele Ferdinand von Zeppelin s-a născut la Baden, în Germania, în 1838. Două decenii mai tîrziu s-a înrolat în armata germană şi a luat parte la expediţia de căutare a izvorului fluviului Mississippi în America de Nord. În 1870, contele a efectuat, în statul american Minnesota, primul zbor la bordul unui balon militar. După 20 de ani, în 1891, s-a retras din funcţia de general de brigadă pentru a se dedica pasiunii vieţii sale – aparatele de zbor. Deşi propunerea sa, în 1894, privind construcţia unui aparat care “să învingă” aerul a fost respinsă de guvernul german, Von Zeppelin a decis să investească propriile fonduri, punînd bazele primei companii de producere a dirijabilelor. sursa:
http://altmariusistoric.weblog.ro/2008/07/02/istoria-zeppelinului-2/
[modifică] Decoratiuni cu baloane cu heliu
Ca element utilizat in decoratiunile cu baloane, heliul este un real ajutor pentru a crea o atmosfera memorabila. Daca doriti ca evenimentul sa fie cu adevarat feeric, heliul este indispensabil pentru dispunerea baloanelor în arcade, buchete sau pe tavan.
Arcadele din baloane cu heliu sunt un element deosebit ce poate fi folosit doar in locuri speciale, cu deschidere suficienta.
Buchete
Imbinarea cu bun gust a culorilor baloanelor din buchetele pe care vi le propunem va da un efect extraordinar oricarei locatii, indiferent de pozitia si locul unde vor fi dispuse: mese, etc.
Baloane pe tavane
Plafonul spatiului in care se petrece evenimentul poate capata un aspect iesit din comun folosind baloanele cu heliu, la care, optional, putem atasa codite multicolore. ...mai mult
[modifică] Peste Canalul Manecii, atarnat de baloane cu heliu
Acesta a facut deja un test de zbor deasupra orasului sau natal din Carolina de Nord. A plutit pret de 14 ore, stabilind un record de anduranta pentru zborul cu un „ciorchine" de baloane. Totodata, a devenit primul om care a zburat astfel si pe timp de zi si pe timp de noapte.
„Zborul a fost menit sa testeze daca toate sistemele functioneaza, astfel incat in iunie sa nu existe niciun fel de probleme", a spus Jonathan Trappe. „Acest «ciorchine» pe care-l folosesc este format din 57 de baloane de diferite dimensiuni. Cel mai mare are un diametru de 2,4 metri", a explicat el.
„Dupa ce decolez, urc cu viteza de 51,5 km/h, iar in acest zbor, cea mai mare altitudine la care pot ajunge este de 2.278 de metri", a mai spus acesta. Trappe, director tehnic la o firma de consultanta, este constient de faptul ca pentru aterizare are la indemana o singura varianta: trebuie sa taie baloanele cu un cutit. ...mai mult
[modifică] Baloanele Airstair
Caracteristici tehnice
Siguranţă
Umflate cu heliu sau cu aer, baloanele airstar sunt protejate la autoaprindere, nu explodează, iar alimenterea electrică se întrerupe automat în cazul unei anomalii. Ele sunt fiabile în orice condiţii: ploaie, temperaturi extreme, vânt de până la 100 km/oră... Toate piesele se află sub garanţie şi sunt conform principalelor norme europene.
Utilizare facilă
Baloanele airstar pot fi puse în funcţiune într-un timp foarte scurt (câteva minute), pot folosi surse de energie electrică autonomă (generatoare) şi nu este necesară utilizarea de cabluri electrice, care ar îngreuna utilizarea lor.
Putere
Baloanele de iluminat airstar emit o lumină de o intensitate asemănătoare celei din timpul zilei, acoperind suprafeţe de până la 10.000 m (cu modelul SIROCCO HMI-4000W). Învelişul difuzant, combinat la anumite modele cu un reflector integrat, împiedică orice pierdere, ceea ce conferă balonului un randament ridicat şi un confort de lucru incomparabil pentru utilizator.
- Punere în funcţiune rapidă
* Acoperire largă
* Confort de lucru
Baloanele de iluminat airstar oferă o vizibilitate pe 360°, fără umbre, ceea ce reprezintă punctul lor forte, în comparaţie cu reflectoarele a căror unghi de iluminare este mult mai restrâns. Lumina emisă de baloanele airstar nu orbeşte si nu deformează obiectele.
Mobilitate
Baloanele airstar sunt dispozitive mobile, uşor de mânuit şi de transportat.
Domenii de utilizare
Lucrări
- construcţii şi reparaţii de clădiri (locuinţe, spaţii industriale, comerciale, culturale, restaurări de monumente)
* construcţii de drumuri şi poduri, căi ferate, tuneluri
* lucrări de infrastructură pentru diferite utilităţi (gaz, apă, canal, electricitate, telecomunicaţii, etc.)
* lucrări diverse în clădiri neconectate la electricitate sau slab iluminate
* lucrări de întreţinere şi reparaţii ale instalaţiilor din gări, aeroporturi. Baloanele airstar sunt eficiente atât în spaţii largi deschise cât şi în spaţii largi închise (hangare, hale, depozite, aeroporturi).
Avantajele lucrului în timpul nopţii (atunci când legislaţia permite):
- diminuează riscurile (circulaţie redusă)
* creşte confortul de lucru (căldura din timpul zilei se atenuează, luminozitatea balonului nu este agresivă pentru ochi, etc.)
* scurtează termenele de finalizare a lucrărilor (putându-se lucra 24 de ore din 24).
Prim-ajutor în caz de accidente sau calamităţi naturale, siguranţa activităţilor de pe domeniul public si privat
Prim, ajutor:
- accidente de transport (rutiere, navale, aeriene)
* catastrofe naturale (cutremure, inundaţii, avalanşe)
Siguranţa activităţii:
- serviciile de vamă, jandarmerie, armată, poliţie
* parcări, terenuri, holuri, curţi interioare, etc
* manifestaţii culturale, artistice şi sportive.
Uşoare şi rapide de pus în funcţiune şi de manipulat, baloanele de iluminat airstar au o eficienţă remarcabilă în acordarea de prim ajutor persoanelor, în cazul producerii unor accidente.
Într-un timp record, baloanele airstar pot fi transportate la locul producerii accidentelor, montate şi pregătite pentru iluminat. Cu gabarit redus, mobile şi foarte uşor de manipulat, ele oferă un confort de lucru incomparabil. Pot fi transportate cu uşurinţă pe întreaga lungime a accidentului atunci când pagubele sunt importante.
La mare, la munte, în zonele subterane... sunt numeroase cazuri în care un sistem de iluminat clasic este ineficient. Baloanele de iluminat airstar reprezintă o soluţie posibilă în orice situaţie, sfidând orice concurenţă, transportabile în orice loc şi fiind foarte rezistentă (vânt cu o viteză de până la 100 km/h, ploaie, zăpadă...).
Sursa: citeste mai mult[8]
